Originile Brasovului ca oras se pierd in negura evului mediu. Primul document scris despre Brasov dateaza din 1235 cand orasul era mentionat sub denumirea de Corona.
Datorita pozitiei sale geografice si relatiilor bune cu Moldova si Valahia, Brasovul s-a dezvoltat repede devenind unul dintre cele mai importante centre comerciale din Transilvania.

BISERICA NEAGRA
Edificiu de secol XVI, cunoscut initial sub numele de Biserica Sfanta Maria, Biserica Neagra este cel mai reprezentativ monument de arhitectura gotica din Romania.
Biserica a fost incendiata anterior anului 1384 si reconstructia acesteia a durat pana in 1477. O inscriptie descoperita in zidul bisericii il atesta ca prim ctitor pe Thomas despre care aflam ca a murit in anul 1410. Planul utilizat de catre arhitecti a fost acela de bazilica cu trei nave, egale ca inaltime inscriindu-se in tipul de biserica-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul german de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecti si mesteri.
Biserica Neagra este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei masurand 89 de metri lungime, 38 de metri latime, 21 metri inaltime in interior si 40 metri inaltime in exterior. In aceasta biserica incapeau circa 5000 de persoane, cam cat era populatia orasului in epoca. Grav avariata dupa incendiul din 1689 Biserica Neagra este refacuta cu ajutorul unor mesteri veniti din Gdansk, pentru ca mesteri locali nu mai stiau sa inchida bolti de dimensiuni atat mari. Noile bolti sunt executate in stil baroc nu in stil gotic.
Biserica Neagra este celebra nu doar prin dimensiunile sale ci si prin alte lucruri: astfel, in cloponita, se afla cel mai mare clopot din spatiul romanesc, un clopot din bronz care cantareste 6 tone. Biserica Neagra este cunoscuta si pentru marea sa orga (cea mai mare din Sud Estul Europei) avand peste 4000 de tuburi. Corul sustinut de contraforti exteriori decorati cu edicole care adapostesc statui de sfinti constituie unul din putinele exemple de acest tip din Transilvania. Colectia de covoare orientale a Bisericii Negre constituie cea mai bogata colectie de acest tip din Romania. Daca sunteti in Brasov nu ratati concertul saptamanal de orga sustinut aici pe cea mai mare orga din Sud Estul Europei.

BISERICA SFANTA TREIME (PE STRADA BARITIU - LA GRECI)
A fost construita in secolul al XVIII-lea prin contributia ortodocsilor greci, romani si a familiei princiare Brancoveanu. Din cauza sistemului religiilor recepte, ortodocsii nu beneficiau de dreptul de a construi edificii de cult in cetatea Brasovului, de aceea aceasta biserica a fost construita intr-o curte de pe strada Targul Cailor. O inscriptie de pe cladirea din fata bisericii mentioneaza ca an al fondarii 1768. In spatele Bisericii se afla un mic cimitir in care sunt ingropati membrii ai familiei princiare Brancoveanu, mitropolitul Ungrovlahiei Dosoftei si membri ai comunitatii grecesti din Brasov.

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
In secolul al XIX-lea romanii ortodocsi din Cetate nu aveau o biserica si o parohie proprie. Protopul Bartholomeu Baiulescu a obtinut dreptul de a ridica intr-o curte din zona Sirului Graului (Piata Sfatului) o biserica parohiala. Initial a functionat o capela mica. Romanii din cetatea Brasov erau lipsiti de biserica datorita faptului ca singura biserica ortodoxa din centru, cea de la Targul Cailor apartinea grecilor din cetate, care o obtinusera in urma unui proces in Viena la care interpretandu-se abuziv testamentul lui Constantin Brancoveanu li s-a acordat intreaga avere detinuta de acesta in sudul Transilvaniei. Un prim pas in solutionarea problemei lacasului de cult pentru romanii din cetatea a fost ridicarea capelei din Groaveri in anul 1876 de catre acelasi protopop Bartolomeu Baiulescu prin subscriptie publica la care au contribuit credinciosii romani greco-ortodocsi din Cetate. Abia in 1896 este ridicata biserica parohiala a romanilor ortodocsi din Cetate.
Ca si alte lacasuri de cult ortodoxe din centru Biserica se afla ascunsa intr-o curte nu are fatada la strada. Planul bisericii aminteste mai curand de biserica de tip sala specifica stilului baroc decat de planul triconc ori treflat al bisericilor ortodoxe. In acelasi an mitropolitul ortodocsilor romani din Ungaria si Transilvania arhiepiscopul de Sibiu Miron Romanul si-a dat acordul ca noua biserica sa fie utilizata de credinciosi pentru serviciul divin in locul celei din Groaveri care era prea indepartata.

BISERICA CATOLICA (MURESENILOR)
Biserica Romano-Catolica poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail, Gabriel si Rafael. Edificiul de cult a fost ridicat in stil baroc de catre arhitectul Iosif Carol Lamasch intre anii 1776-1782. Anterior, pe acelasi loc se afla o capela manastirii dominicane construita in stil gotic, aceasta era orientata pe directia est-vest, invers decat biserica baroca. Biserica are un plan rectangular de tip sala terminata cu un cor octogonal care are ferestrele gotice. Biserica romano-catolica constituie cel mai important monument in stil baroc din Cetatea Brasovului.

BISERICA SFANTUL IOAN (FRANCISCANA)
Biserica Sfantul Ioan este o cladire in stil gotic care a suferit transformari in perioada renasterii si barocului (sec. XVI-XVIII). In forma actuala biserica dateaza din anul 1711, ceea ce explica utilizarea preponderenta a stilului baroc. Biserica apartine calugarilor ordinului franciscan care au fost persecutati si alungati din oras in 1525 de catre sasii trecuti la luteranism.
In interior, biserica are o orga frumoasa datand din 1908 si un altar baroc decorat cu o scena infatisand botezul Domnului Iisus Christos in apa Iordanului de catre sfantul Ioan. Statuile din interiorul bisericii Sfantul Ioan ii infatiseaza pe Fecioara Maria, Sfantul Iosif, Sfantul Anton si pe Iisus Christos Mantuitorul. Astazi biserica este un loc frecventat de catre credinciosii romano-catolici, dar si de crestini apartinand confesiunii ortodoxe care vin la aceasta biserica pentru a se ruga sfantului Anton din Padova.

SINAGOGA DE PE STRADA PORTII
Reprezinta templul comunitatii evreilor din Brasov, incepand cu anul 1901 cand a fost inaugurat. Sinagoga are planul unei bazilici cu trei nave, este realizata in stilul asa numit spaniol cu elemente decorative gotice (rozasa, ancadramentele ferestrelor si portilor) si romanice.

SINAGOGA DE PE STRADA CASTELULUI
A fost ridicata din cauza cresterii numarului de adepti ai cultului mozaic in Brasov. Sinagoga este decorata in exterior cu motive vegetale si pe fronton, deasupra portalului de la intrare are pictati doi sfincsi. Aceasta este un exemplu rar de pictura figurativa pentru ca reprezentarea figurilor umane si animale este interzisa in cultul mozaic inca de pe timpul lui Moise.

Monumente istorice

VECHEA PRIMARIE - CASA SFATULUI
Construita initial ca turn de veghe cladirea a fost transformata in Primarie pe masura ce orasul s-a dezvoltat. In 23 decembrie 1420 se incheie un acord intre Adunarea Districtului Tara Barsei si breasla blanarilor privind construirea Casei Sfatului. In acest document se spune ca reprezentantii breslei blanarilor brasoveni au ingaduit celor noua comune ale "Provinciei Tara Barsei" sa-si construiasca deasupra boltii de vanzare a breslei o camera pentru "acordarea dreptatii" si pentru sedintele magistratului.
Din cauza invaziei turcesti din 1421, a distrugerii in mare parte a orasului, precum si a arestarii magistratului orasului, acest proiect va fi amanat. Urmatoarea mentiune despre Casa Sfatului din Brasov apare in 1503, cladirea fiind mentionata sub numele de "Praetorium". Cladirea a cunoscut de-a lungul anilor multe modificari, multe dintre ele datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:
-5 iulie 1608 - un traznet loveste turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decat dupa ce s-a turnat in foc vin, otet si lapte;
-17 iunie 1662 - un cutremur afecteaza puternic Casa Sfatului; turnul avea sa se prabuseasca in proportie de doua treimi;
-24 iulie 1682 - o furtuna puternica loveste din nou "turnul trompetistilor" (numit asa pentru ca un trompetist anunta trecerea fiecarei ore);
-21 aprilie 1689 - marele incendiu (provocat de fortele habsburgice care asediau orasul) distruge o mare parte din cladire. Dupa aproape un secol, in anul 1780, se incheie lucrarile de reconstructie a Casei Sfatului, aproximativ in forma pe care o cunoastem astazi. Administratia orasului se muta din aceasta cladire in anul 1876, intr-o cladire noua situata la interesectia strazilor Republicii si Mihail Sadoveanu.
La inceputul secolului 20, Casa Sfatului urma sa fie demolata si inlocuita cu o cladire administrativa moderna. Acest lucru a fost evitat doar datorita unei puternice campanii de presa pentru mentinerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturala a Casei Sfatului a avut loc in anii 1909-1910 cand acoperisul baroc a fost inlocuit de actualul acoperis piramidal, cu tigle colorate. Din 1950 cladirea gazduieste Muzeul Judetean de Istorie.

CASA NEGUSTORILOR (PODUL BATUSILOR - CERBUL CARPATIN)
Cladirea este cunoscuta mai ales sub numele de Casa Negotului (astazi galeriile Corona). A constituit hala orasului înca din secolul al XVI-lea fiind un loc în care erau depozitate si vândute numeroase marfuri, atelierele produse în ateliere care adesea se aflau în aceeasi cladire. Cladirea are pivnita în subsol, aceasta este construita în tehnica boltilor cilindrice, boltile de la parter si etaj serveau drept magazine pentru a etalarea si vinderea produselor sau adaposteau mici ateliere ale mestesugarilor. În pivnita se aflau depozitele magazinelor si atelierelor din casa negotului si o crâsma numita în mod sugestiv "Casa de betie". La parter erau mici ateliere si dughene in care mesterii si comerciantii isi prezentau produsele.
Cladirea a fost construita in urma unei promisiuni facuta de Apollonia Hirscher ca multumire pentru faptul ca fiica sa a fost salvata de la moarte. Se pare ca micuta intrase in moarte clinica si si-ar fi revenit dupa funerarii in mormant, fiind descoperita de catre un gropar sarman care a incercat sa-i ia bijuteriile. In amintirea acestei intamplari, Apollonia Hirscher si fiica sa sunt figurate intr-o fresca pe frontonul cladirii Hirscher de pe strada Michael Weiss 22 (colt cu strada Republicii).

GRANARUL ORASULUI
Cladirea a fost construita in prima jumatate a secolului al XVI -lea. Este una dintre cele mai vechi si bine pastrate cladiri din oras. A functionat ca depozit de marfuri al Brasovului medieval, etajul fiind destinat pastrarii granelor si produselor alimentare, fiind organizat pe strazi si vecinatati. Acum cladirea gazduieste Bistro de l'Arte.

CLADIREA PRIMEI BANCI SASESTI (STR. MURESENILOR NR. 1)
Kronstadter Allgemeine Sparkasse - prima banca din Brasov si din Transilvania. Kronstadter Allgemeine Sparkasse primul institut bancar din Transilvania, revendicat deopotriva de Romania si Ungaria a fost o necesitate a modernizarii, singura cale de a scoate Transilvania din "starea linistita" si de a o plasa pe orbita capitalismului.
Fondatorul bancii este Peter Traugott Lange von Burgenkron. El a inteles foarte bine ca printre cerintele timpului se numarau: nevoia de preturi scazute, cultivarea simtului de economisire si crearea unui sistem organizat, facil si articulat al circulatiei banilor si al marfurilor. Pe langa Sparkasse, Peter Lange a fondat Institutul de pensii (1844), Asociatia brasoveana a meseriasilor (1842), Muntele de pietate si Spitalul orasenesc (1847). Ideea bancii a prins viata inca din anul 1827 cand Peter Lange se afla la Viena. Din cauza birocratiei, lucrurile s-au taraganat pana in 1832, moment in care dosarul intra in lucru la cancelaria imperiala. Dupa o alta seria de pertractari intre Viena, Guvernul Transilvaniei si Magistratul brasovean, aprobarea definitiva a fost data la 3 iunie 1835. imediat a fost creata o societate care patrona Sparkasse, alcatuita din 90 de membrii fondatori.
Publicatia "Siebenburger Bote" din Sibiu (Brasovul nu avea inca ziar) saluta intemeierea primului institut bancar din Transilvania, creat dupa modelul altor institute din interior si din strainatate, remarcand faptul ca relatia public-banca se va desfasura comod si in deplina siguranta. Scopurile noii banci se adresau tuturor categoriilor sociale, cuvantul de ordine fiind ca o economie, oricat de mica si rezultata dintr-o munca onesta, poate fi importanta. Un loc distinct il ocupa si activitatea de ajutor reciproc in caz de boala sau alte nevoi (zestre, deschiderea unui atelier, pornirea unei afaceri, etc.) sigla firmei era reprezentata de stupul de albine, iar deviza "Munceste, aduna, sporeste!" La 1 ianuarie 1836 Sparkasse si-a deschis portile pentru public. La inceput programul de functionare era stabilit pentru ziua de duminica intre orele 9-12, iar din 1840 era extins si pentru ziua de vineri, intre aceleasi ore. De la 1 iulie 1857 acesta a devenit permanent.

CASA MURESENILOR
Cladirea care adaposteste astazi muzeul memorial Casa Muresenilor a fost destinata initial ca locuinta. In familia Muresenilor a ajuns printr-alianta matrimoniala ca parte a dotei. In aceasta cladire a functionat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea redactia Gazetei Transilvaniei si tipografia familiei Muresianu. (trimitere catre site)

CETATEA BRASOVULUI
Construita in varful unui deal in anul 1395, cetatea a fost una dintre cele mai puternice din Transilvania. Vechea cetate de pe dealul Sf. Martin a fost distrusa in anul 1529.
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea cetatea a fost refacuta de catre generalul conte Arko, capatand in marea parte infatisarea de astazi. Fortificata din nou in secolul urmator si renovata de mai multe ori, cetatea s-a dovedit a fi un adapost sigur mai ales pe timpul rascoalelor din perioada principelui Rakoczi. Cheltuielile mari de intretinere au au determinat orasul sa daruiasca cetatea imparatesei Mariei Tereza. Cetatea a intrat apoi in posesia statului si a avut diverse destinatii, mai ales ca inchisoare.
Astazi cladirea adaposteste un restaurant cu specific romanesc, nu foarte popular.

REDUTA
Cladirea veche data din secolul al XVIII-lea, pana in anul 1892 a fost utilizata de catre brasoveni ca sala de spectacole, dupa aceasta data a fost demolata din cauza deterirorarii structurii sale de rezistenta. Un an mai tarziu a fost inaugurata noua cladire in stil neobaroc.

BIBLIOTECA HONTERUS
In anul 1547 umanistul Johannes Honterus a fondat bibliotheca Liceului German in care, pe langa cartile bisericesti, se afla traduceri din scriitori antici, opere literare fiosofice si istorice apartinand lui Honterus si altor scriitori umanisti din Europa centrala, precum si carti in limba greaca provenite din bibliotecile de la Constantinopol care fusese cucerit de turci cu cativa ani inainte (1543). Cladirea in care a functionat bibllioteca a fost transformata in casa de locuit si a devenit cunoscuta ca fiind casa in care s-a nascut si a locuit muzicianul de origine germana Paul Richter.

CASA HONTERUS
Situata in strada Nicolae Balcescu la numarul 40 casa a fost denumita astfel dupa umanistul Johaness Honterus (1498-1549). In aceasta casa s-a nascut in anul 1498 marele umanist sas Johannes Honterus. Fiul al unui pielar (Strada Neagra - vechiul nume al strazii Nicolae Balcescu - era locul in care majoritatea pielarilor si tabacarilor aveau atelierele), Johannes Honterus avea sa fie una dintre cele mai importante figuri ale Brasovului medieval. Johannes Honterus este autorul "Descrierii Lumii" (1530), lucrare larg raspandita in centrele culturale europene, si al "Gramaticii Latine" (1530). De asemenea Honterus a facut prima harta a Transilvaniei (1532), a intemeiat tipografia din Brasov (1539) si a reorganizat liceul umanist (1541-1543), care azi ii poarta numele. Tot el a fondat prima moara de hartie din Romania (1546) si biblioteca scolara (1547).
Johannes Honterus a evidentiat in lucrarea sa "Descrierea Lumii" in mod cartografic unitatea celor trei tari romane in harta intitulata "Dacia", afirmand totodata si continuitatea romanilor pe aceste meleaguri.

Locuri de vizitat

STRADA SFORII
Este cunoscuta ca fiind cea mai stramta strada din oras, explicatia consta in faptul ca de la inceput a fost destinata a face legatura dintre strazile Portii si Cerbului, fiind un simplu coridor pentru pompieri.

STRADA REPUBLICII
A fost cunoscuta sub numele de strada Caldararilor pentru ca pe aceasta strada se aflau grupati membrii breslei caldararilor. Strada era strabatuta de un canal care servea la salubrizare. In capatul strazii se afla una dintre cele mai vechi porti ale cetatii, dincolo de poarta pornea drumul care ducea spre Moldova. De aici provine o alta denumirea data strazii : Purzengasse (strada Portii). In capatul strazii Portii se afla un turn prevazut cu ceas pentru ca mesterii sa potriveasca cat mai exact timpul diverselor operatiuni de prelucrare a marfurilor. Casele prevazute cu ziduri masive si obloane solide din tabla si lemn puteau rezista unui eventual atac in cazul in care dusmanii ar fi trecut de poarta.

STRADA GHEORGHE BARITIU
Strada Gheorghe Baritiu era utilizata in zilele de targ ca loc pentru vinderea cailor, de aici provine si numele primit de strada in evul mediu: Targul Cailor. In secolul al XIX-lea strada devine una dintre caile de acces in Piata Sfatului datorita deschiderii unei porti spre Schei, poarta care strapungea zidul vestic al orasului in zona Bastionului Fierarilor (Directia Judeteana a Arhivelor Statului).

STRADA MURESENILOR
A fost numita la inceput strada Manastirii dupa manastirea dominicana situata pe latura sa nordica. Ulterior a primit numele de strada Vamii dupa sediul Vamii care se afla in apropierea bastionului Portii din capatul strazii. In evul mediu, acesta strada constituia principala cale de acces in oras pentru negustorii si calatorii veniti dinspre Tara Romaneasca prin Bran.

POARTA SCHEI
Porta Schei a fost ridicata in anii 1827-1828 pentru a usura comunicarea cu cetatea a locuitorilor din Scheii Brasovului. Poarta este construita din piatra si caramida in stil clasic, aspectul sau fiind acela de arc de triumf. Poarta este strapunsa de trei intrari, una principala de mari dimensiuni in mijloc si doua intrari mai scunde in stanga si in dreapta care sunt destinate pietonilor.

POARTA ECATERINEI
Poarta Ecaterinei este una dintre cele mai vechi porti care si-a pastrat aspectul original. Este localizata chiar langa Poarta Schei. Poarta Ecaterinei a fost timp de cateva secole singura poarta pe latura de vest a cetatii Brasov. Poarta strapungea zidurile cetatii, iar in interiorul acesteia aparatorii erau postati pe galerii din lemn dispuse pe mai niveluri. Pe inscriptiile de pe poarta apare scris si anul 1540, prin poarta se ajungea in ulita Orfanilor.
In 1552 un document atesta existenta unui depozit de praf de pusca si de proiectile, iar in anul 1559 se construieste turnul din fata porti. Turnul portii Ecaterina avea un plan patrat cu turnulete de panda la colturi si era prevazut cu un pod mobil legat cu lanturi pentru a asigura trecerea peste santul cu apa. Dupa deschiderea portilor de la Targul cailor si Schei in 1820, respectiv 1828, Poarta Ecaterinei a fost zidita si folosita drept magazin. Langa poarta Ecaterinei se afla si azi o parte din vechiul zid al orasului.

DUPA ZIDURI
In secolul 14 a fost construit canalul Graft (=sant) la poalele dealului Warthe. Canalul constituia un prim obstacol natural impotriva atacatorilor. Ulterior s-a construit primul zid de aparare al Brasovului, intarit cu opt turnuri.
Odata cu evolutia armelor de atac, in exteriorul cetatii, a fost construit un al doilea zid de aparare, fara turnuri, dar prevazut cu doua bastioane puternice in fiecare capat (Bastionul Fierarilor si Bastionul Curelarilor). Spatiul dintre cele doua ziduri era denumit "Zwinger" si era repartizat pentru aparare si intretinere diferitelor bresle ale orasului. Astfel de la Bastionul Fierarilor (azi Arhivele Statului) in jos era Zwinger-ul macelarilor, urmat de Zwinger-ul manusarilor, Aproximativ la mijlocul lungimii zidurilor, in dreptul Turnului Alb, se afla bastionul "Graft". El traverseaza paraul Graft. Pe timpuri o punte si un pod mobil legau acest bastion de Turnul Alb. Un alt Zwinger de Dupa Ziduri era cel al "procuratorilor" (functionarii insarcinati cu constructiile si lucrarile publice ale orasului). Astazi zona "Dupa Ziduri" este un loc placut pentru o plimbare intr-o zi calduroasa de vara.

ALEEA DE SUB TAMPA
Aleea de sub Tampa se afla pe latura de sud a cetatii pe o coasta a dealului Tampa. In evul mediu, in apropierea zidurilor se afla un sant cu apa care a fost secat in secolul al XIX-lea si in locul sau a fost facuta o promenada. Partea inferioara a Tampei nu era impadurita avand aspectul unei pasuni. Pe laturile de apus si rasarit existau doua ziduri care inchideau accesul pe pasune. Astazi aleea de sub Tampa continua sa fie un loc de promenada pentru frumusetea perspectivei pe care o ofera si monumentele istorice pastrate in conditii bune (Bastionul Tesatorilor, Bastionul Postavarilor si doua turnuri de curtina)

BELVEDERE
Este un loc de promenada amenajat in zona din spatele Turnului Negru la care se poate ajunge pe o alee care asigura accesul spre drumul spre Poiana Brasov si Turnul Alb. Inca din a doua a jumatate a sec al XIX-lea exista o promenada in proximitatea Turnului Alb pe asa-zisul deal al Romurilor. Din acest loc se poate vedea Piata Sfatului si intreaga cetate a Brasovului.

PIATA SFATULUI
Piata Sfatului era locul in care se organizau targurile periodice in Evul Mediu si in epoca moderna. Datorita rolului comercial al Brasovului, alaturi de comerciantii sasi si romani, in Piata Sfatului se intalneau negutatori veniti dinTarile Romane si Ungaria. Marfurile erau vamuite langa poarta care se afla in capatul strazii Vamii (strada Muresenilor astazi) de unde se ajungea direct in piata. Magistratul si functionarii orasului vegheau la respectarea ordinii din piata, in sensul ca, fiecare comerciant trebuia sa-si aseze marfa in locul stabilit de Consiliul Orasenesc. Astfel, existau mai multe targuri si siruri in piata si vecinatatea acesteia: Targul Boilor, Targul Cailor, Targul de Peste, Sirul Inului, Sirul Graului, Sirul Fructelor.


Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost luate din:
- Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX

BISERICA SFANTUL BARTOLOMEU
Cel mai vechi monument istoric din Brasov, construit in 1233, in stilul arhitecturii romanice. Biserica din Bartolomeu reprezinta cel mai vechi edificiu din piatra construit in Brasov. Inceputurile bisericii dateaza din secolul al XIII-lea. Biserica Sf. Bartolomeu a fost construita de catre calugarii cistercieni in stilul romanic de tranzitie cunoscut sub numele de stil cistercian, care imbina elemente structurale si decorative romanice cu cele noi, gotice (bolti in arc frint, ferestre ogivale). Planul bisericii este acela de bazilica cu trei nave si transept, una principala in mijloc si doua laterale mai scunde. Biserica a suferit numeroase distrugeri datorita deselor invazii turcesti din secolele XV-XVI, fiind mereu refacuta. Ultima reconstructie dateaza din anul 1842, cand a fost recladit turnul prabusit in 1833.

BISERICA SFANTUL MARTIN
Pe "Dealul de Jos" exista inca din secolul al XIV-lea (1395) o capela. In acea perioada Brasovul se muta intre Tampa si Warthe, la adapost de navalitori. Locuitorii Brasovechiului (majoritatea sasi) au transformat capela in biserica luterana. Mai tarziu au refacut-o, iar aspectul contemporan il datoreaza restaurarii din 1796. De aici incepe Ulita de Mijloc (Strada de Mijloc) din Brasovechi. Pe vremuri aceasta avea doua porti ce inchideau spre sud si spre nord intrarea in Brasovechi.

Monumente istorice

TROITA DE PE STRADA CLOSCA - DE LA FOISOR
La 1910 pe strada Closca s-a ridicat o frumoasa troita din piatra, in arhitectura specifica troitelor din Schei. Capela crucii este din zid, in forma octogonala, cu gratii metalice la ferestre.

Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost luate din:
- Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX

CATEDRALA SFANTUL NICOLAE
Datand ca monument din 1292 biserica a fost construita in piatra in 1495 ca sprijinul conducatorilor proviniciilor romane. Dimensiunile sale impresionante domina partea veche a Brasovului ? Scheii Brasovului. Biserica Sfantul Nicolae a fost ridicata in piatra incepand cu anul 1495 de catre localnici cu ajutorul domnitorului Tarii Romanesti, Neagoe Basarab. Anterior pe locul acestei existase un mai vechi lacas de cult din lemn atestat de documente mai vechi inca din anul 1292.
Satul romanesc de aici pare sa fi fost un centru ortodox puternic din moment ce in anul 1399 papa Bonifaciu al IX-lea cerea intr-o bula convertirea credinciosilor din Corona. Biserica ortodoxa si scoala romaneasca, construita in proximitatea sa, au fost un important centru spiritual si cultural pentru romanii din toata Tara Barsei, actiunea lor se extinde asupra romanilor din intreg spatiul romanesc mai ales dupa venirea diaconului Coresi care a inceput sa tipareasca aici carti bisericesti in limba romana.
Numerosi domni si familiile acestora au acordat danii bisericii din Schei, chiar si imparateasa Rusiei, Ecaterina a II-a, a trimis Bisericii daruri scumpe constand in bani, sfite preotesti si arhieresti, obiecte de cult din metal pretios. Biserica este ridicata initial in stil gotic, apoi sufera diverse transformari in stil baroc, in secolul al XVIII-lea planul bisericii augmentat prin adaugarea unor paraclise si a unui pridvor. Numeroasele danii ale voivezilor din cele doua tari romanesti au inzestrat bisercia cu o colectie insemnata de icoane vechi. Biserica Sfantul Nicolae a fost renovata in perioada interbelica prin grija localnicilor si pastreaza fresce executate de marele pictor Misu Pop.
In cimitirul Bisericii sunt ingropate personalitati importante din istoria nationala si locala ca Nicolae Titulescu, dr. Aurel Popovici, preotul Vasile Saftu s.a.

BISERICA SFANTA TREIME DIN SCHEI (PE TOCILE)
A fost construita in anul 1826 ca filie a Bisericii Sfantul Nicolae din Schei. Anterior se afla pe acelasi loc o scoala din lemn pentru copiii romanilor de pe Tocile.
Biserica este asezata canonic cu altarul spre rasarit si intrarea principala spre apus, planul bisericii este treflat ca si la alte edificii ortodoxe. Pictura bisericii este realizata de catre Misu Pop, un pictor renumit din Scheii Brasovului.

BISERICA CUVIOASA PARASCHIEVA (GROAVERI)
Biserica a fost ridicata intre 1874-1876 drept capela de cimitir prin eforturile preotului Bartholomeu Baiulescu, paroh in Brasov-cetate; acesta a facut o subscriptie publica pentru a aduna banii necesari pentru cumpararea terenului pentru cimitir si biserica in anul 1872.
In anul 1888 delegatia romanilor brasoveni a cerut Mitropolitului Miron Romanul din Sibiu binecuvantarea pentru utilizarea capelei de cimitir drept lacas bisericesc. Odata cu obtinerea binecuvantarii capela a devenit biserica parohiala din Groaveri si a fost utilizata de catre romanii din cetate pana la inaugurarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Piata Sfatului.
Intre anii 1919 - 1946 Biserica din Groaveri a servit drept capela militara pentru intreaga garnizoana din Brasov. Din 1954 Mitropolitul Nicolae Balan a declarat lacasul din Groaveri biserica parohiala. Biserica a fost ridicata in piatra si in caramida si are plan in cruce greaca surmontat de o cupola octogonala. Pictura bisericii a fost realizata de pictorii brasoveni Vasu Iosif si Misu Pop.
Celebritatea bisericii a fost adusa de personalitatile care sunt ingropate in cimitir: Andrei Muresianu, Ioan Al. Lapedatu, Sextil Puscariu, Misu Pop, Protopopul Bartholomeu Baiulescu, Virgil, dr. Gheorghe Baiulescu - primul primar roman al Brasovului.

Monumente istorice

PRIMA SCOALA ROMANEASCA
Construita la doar cativa metri de Catedrala Sfantul Nicolae, Prima Scoala romaneasca a fost atestata in documente prima data in anul 1495, aici exista anterior o scoala mai veche, despre care unii cercetatori afirma ca ar data din secolul XII. Ridicarea in piatra a scolii si a bisericii Sf. Nicolae, reprezinta fapta de bun crestin a domnului Tarii Romanesti Neagoe Basarab.
Alti ctitori voievodali ai scolii au fost Petru Cercel, Mihai Viteazu, Aron Voda s.a. Scoala din Schei devine un important centru spiritual odata cu activitatea diaconului Coresi care a infiintat aici o tiparnita si a inceput a tipari carti bisericesti si laice in limba romana si slavona. Aici s-a tiparit prima cronica cu subiect romanesc, prima gramatica romaneasca si primul almanah romanesc. In secolul XVIII scoala a devenit un centru de rezistenta ortodoxa (intr-un principat in care autoritatile desfiintasera Biserica Ortodoxa si Mitropolia de la Alba Iulia) avand rolul de a forma preoti, diaconi si cantareti pentru bisericile ramase credincioase cultului ortodox rasaritean. In secolul XIX Anton Pann desfasoara o importanta activitate in aceasta scoala predand muzica, scriind manuale si dupa plecarea sa trimitand bani pentru cumpararea unui mobilier adecvat.
Astazi Prima Scoala Romaneasca este un complex muzeal si adaposteste cateva expozitii de mare valoare in cladirea Primei Scoli sau in cladirile din cadrul complexului: "Tiparnita lui Coresi", "Junii din Scheii Brasovului", "Expozitia de carte veche romaneasca", si muzeul memorial "Tudor Ciortea". Turistii pot vizita scoala si chiar se pot aseza in bancile sale datand din secolul 19.

CASA BARAC
Casa Barac din Piata Prundului se afla in stanga intrarii in curtea Bisericii Sfantul Nicolae, cladirea este ridicata in stilul traditional al Scheilor cu unele elemente de arhitectura in stil brancovenesc. De-a lungul timpului Casa Barac a avut diverse destinatii: locuinta pentru slujitorii bisericii, dispensar medical, locuinta pentru chiriasi .
Astazi in Casa Barac se afla fondul de carte si arhiva Bisericii Sfantul Nicolae si Primei Scoli Romanesti din Schei. Numele de Barac este datorat poetului iluminist ardelean, Ioan Barac (1776-1848), translator al Magistratului din Brasov, dascal, editorul primului periodic romanesc brasovean ?Foaia Duminecii" (1837) si traducator al lui William Shakespeare in limba romana.

CASA ILIE BIRT (PE TOCILE)
Personalitate recunoscuta in Schei in secolul al XVIII-lea, Ilie Birt, negustor de vaza, luptor neinfricat pentru cauza romanilor brasoveni, unul din ctitorii scolii de piatra din Schei, a ridicat doua troite in Scheii Brasovului, in Piata Prundului si o alta alipita casei sale pe strada care-i poarta numele.
Poporul din Schei ii pastreaza amintirea ca pe un erou de balada si legenda, fara insa a-i cunoaste in realitate bibliografia. Nascut in Scheii Brasovului, in anul 1698, intr-o familie de negustori. Nu stim unde a invatat carte, dar actele Magistratului brasovean confirma adevarul ca vorbea trei limbi: maghiara, greaca si turca. La 1737, in timpul razboiului cu turcii, isi formeaza o companie din scheieni si castiga o mare victorie in confruntarea cu turcii la Pitesti. Prestigiul diplomatic, militar si politic ii permit sa se implice in viata sociala si spirituala a Scheiului. La moartea sa detinea o impresionata casa in Schei, o gradina, vaci si turme de oi, o vie in Muntenia.

TROITA DIN COTUN
Troita din Cotun este cea mai veche troita pastrata la poalele Tampei (la terminarea strazii Curcanilor). In vremuri vechi, Junii Tineri si Junii Curcani faceau aici maialul si diferite petreceri. Crucea din Cutun, facuta din lemn de stejar are o vechime de peste sase secole. Inscriptia de pe cruce atesta ca data de ridicare a troitei in anul 1292. Crucea sufera in ultimele decenii deteriorari, fiind neglijata de localnici, distrusa de rauvoitori si chiar de strainii locurilor. Brasoveanul Dumitru Opris gaseste intelegere din partea protopopului Zenovie Mosoiu si amplaseaza crucea in cimitirul bisericii "Sf. Treime", zisa Biserica Greceasca, unde se afla si in momentul de fata, purtand o inscriptie noua, conform careia a fost amplasata prin grija Junilor Curcani.

TROITA DE LA STIM
Cea de a doua troita a Junilor Curcani se afla la intalnirea strazilor Coastei si Curcanilor. Crucea de la Stim, poarta si numele de Crucea din Grui, dupa porecla familiei Ion Florea Munteanu, care se ingrijea de ea, aprinzand candela duminica si la sarbatori. Ea este ridicata la anul 1781, cu o imprejmuire de zid, pictata pe dinauntru, avand cateva nise in zid, de asemenea pictate. Ingrijita mai inainte de familiile Maciuca, Vasaica socrul lui Florea Munteanu, apoi de Aurel Negut si alti locuitori ai strazii, troita se pastreaza bine.

TROITA DIN PAJISTEA MARE
Crucea din Pajiste a fost ridicata in 1788 de catre Dumitru Stanca si sotia sa Paraschiva. Crucea, cioplita in piatra, poarta o inscriptie in grafie chirilica in care apar numele celor doi ctitori. In jurul crucii este ridicata o capela mica din lemn cu acoperis piramidal din tabla.

TROITA LUI ILIE BIRT
Ilie Birt, negustor de vaza, luptator neinfricat pentru cauza romanilor brasoveni, unul din ctitorii scolii de piatra din Schei, a ridicat doua troite in Scheii Brasovului, in Piata Prundului si alta alipita casei sale pe strada care-i poarta numele. In anul 1886, troita este supusa unei restaurari; in 1920 pentru protectia ei se realizeaza un grilaj de fier. A doua troita este ridicata in 1748, la 10 ani dupa prima troita, in coltul casei sale. Ridicarea ei a starnit nemultumirea autoritatilor, de aceea timp de 15 ani cat a durat conflictul cu magistratul brasovean, crucea a fost ridicata de scheieni si daramata de autoritati de mai multe ori. La 1 iulie 1761 magistratul ii aproba "oficial" ridicarea troitei.

TROITA JUNILOR TINERI
Junilor Tineri li se atribuie, dupa traditie, troita de pe Coasta Prundului. Ridicata in anul 1711 de catre Sandru, capela a fost initial pictata in interior si exterior, pentru ca mai apoi sa fie varuita. Crucea din inteior este sculptata in piatra. Cunoscutul istoric Nicolae Sulica, ocupandu-se de istoricul acestei troite atribuie calitatea de ctitor negustorului Dumitru Sandru, motiv pentru care troita este inchinata Sfantului Mucenic Dimitrie. Pe partile laterale ale crucii se afla pomelnicul familiei ctitorului.

TROITA CRUCEA DREPTATII
Singura troita protejata de Junii Dorobanti este Crucea Dreptatii, ridicata la "Fantanita Popii" din vremuri stravechi, amintind de drumul junilor spre muntele Postavarul sau drumul scheienilor spre Rasnov si Muntenia. Crucea insasi a fost renovata in anul 1919 de catre negustorul Ioan Peligrad si ingrijita apoi de Vasile Baditoi. Iesirea Junilor Dorobanti la Crucea Dreptatii in fiecare an de sfintele Pasti, unde, are loc traditionala hora a junilor si aruncarea buzduganului, confirma o pastrare a obiceiului stravechi.

TROITA LUI FURNICA
Troita se afla in locul numit la Pietris. Este cunoscuta sub numele de Crucea lui Furnica, unul dintre epitropii Bisericii Sf. Nicolae. Actuala troita a fost construita in 1939 pe locul troitei mai vechi care cazuse in paragina. Crucea interioara este protejata de o frumoasa capela construita din caramizi pe al carei frontispiciu se poate citi: "Troita Grupului de Rosiori ? monument istoric". In jurul acestei troite isi tin maialurile junii rosiori iar in ziua Sf. Ilie, pe vremuri, se faceau procesiuni de sfintire a apei.

TROITA "LA ALE DOUA CRUCI"
Troita, pe care o protejeaza Junii Albiori, poarta numele popular "La ale doua cruci", pentru ca a ramas incetatenit in constiinta localnicilor ca existau doua troite in acelasi loc. Astazi mai poate fi vazuta doar o singura troita, ajungandu-se cu greutate in zona ei, pe drumul "Pe dupa Gradini", un drum care ocolea gradinile pe partea de sus de pe deal. Crucea ridicata in 1896 in piatra a fost ctitorita de Vasile Munteanu. Aici ies "tocilenii" cu crucile de Florii intr-o festivitate crestina.

CRUCEA MUSICOIULUI
Cunoscuta sub numele de Crucea Musicoiului, aceasta este situata la iesirea din strada Curcanilor, pe o pajiste la poalele Goritei. Crucea a fost ridicata din piatra in anul 1671 de urmasii protopopului Braila, in cinstea Cuvioasei Paraschiva, pentru ca in anul 1902 Nicolaie Stinghe (Oaie) sa o restaureze. De ce i se spune Crucea Musicoiului? Inca nu s-a ajuns la un consens din partea istoricilor. Unele legende spun ca la aceasta cruce a fost omorat de scheieni un tradator cu numele de Musica, care a deconspirat magistratului cetatii Brasov planul romanilor din Schei de a-i face "Republica" separata la anul 1736, sub conducerea capitanului Ilie Birt.

TROITA SFINTEI TREIMI DIN VARISTE
Cunoscuta si sub numele de "Crucea din Pajistea Mare", Troita din Variste, bine ingrijita de Junii Batrani, a fost ridicata in anul 1816 in zilele Imparatului Francisc I. Troita a fost renovata de Petru Chicomban in anul 1884 si apoi de "Societatea Junilor Batrani" in 1924. Crucea, repictata in 1974 de Eugen Neagu, avea in fiecare colt al ingraditurii cate un tei mare, batran. Pe vremea in care Valea Solomonului, care trecea pe langa troita, nu era astupata, un pod mare de lemn ducea in partea cealalta, spre Variste. Batranii spun ca sub pod se ascundea noaptea un hot, pe nume Cretu, care fura cate o oaie din turmele care treceau spre Poiana.

CRUCEA DE "LA BISERICUCE"
Troita este datata in 1945. Se afla pe drumul spre Pietrele lui Solomon. Crucea este facuta din piatra, pictata in culori vii, ingradita cu sipci vopsite in tricolor si acoperita cu tabla.

TROITA DE LA BISERICA SF. TREIME ? PE TOCILE
La 22 septembrie 1781 se ridica o troita din lemn de catre Ioan si Paraschiva, Radu si Maria, "in amintirea unor raposati". Din cronica locala a lui Thomas Tartler aflam ca la 31 iulie 1812 "imparatul dadu aprobarea pentru ridicarea unei a doua biserici in Schei", in locul capelei facute in 1806. Probabil ca alaturi de troita amintita se incepuse constructia bisericii de lemn, terminata in anul 1813. La scurt timp, in 1824 se incepe insa constructia bisericii din piatra. In 1926, in locul troitei de lemn, aflata in paragina, se ridica actuala troita din piatra.

Locuri de vizitat

PIETRELE LUI SOLOMON
Cheile raului Solomon din Scheii Brasovului sunt cunoscute drept Pietrele lui Solomon, iar raul poarta numele aceluiasi personaj. Solomon ar fi, dupa legenda, un rege maghiar care ar fi sarit cu calul sau peste prapastia dintre stancile care marginesc defileul. Urmaritorii sai pagani (turci sau tatari) au cazut in prapastie si astfel regele a scapat de dusmani. Amintirea acestei intamplari a fost pastrata in traditia orala romaneasca.

Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost luate din:
- Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX

BASTIONUL TESATORILOR
Bastionul Tesatorilor este unul dintre cele sapte bastioane construite in jurul incintei Brasovului. Bastionul a fost ridicat intre 1421-1436 de catre mesterii apartinand breslei tesatorilor. El se afla in coltul de sud-vest al cetatii, aparand zona de pajiste de sub Tampa. Aceasta era utilizata in caz de razboi ca loc de pasune pentru vitele comunitatii.
De-a lungul timpului a avut si alte destinatii: sediul breslei tesatorilor, loc de petreceri, astazi fiind organizat ca muzeu. Acesta cuprinde o expozitie despre fortificatiile din Tara Barsei cu ilustratii si cu o valoroasa colectie de echipament de lupta medieval. Punctul de atractie al muzeului este totusi macheta orasului Brasov, asa cum arata la sfarsitul secolului al XVII-lea.
In incinta bastionului, care ofera un cadru arhitectural deosebit, au loc spectacole si concerte organizate de muzeu in colaborare cu alte institutii culturale.

BASTIONUL FIERARILOR
Situat in coltul de nord-vest al vechii cetati medievale a Brasovului, acest monument gazduieste azi arhiva orasului Brasov (pe strada G. Baritiu, langa Maternitatea din Brasov).
Pe acest loc se afla initial un turn, mentionat prima oara in 1521, distrus de inundatia din 1526, apoi refacut. La 30 iulie 1667, o alta inundatie distruge fortificatiile din acest loc, astfel ca in 1668 sunt finalizate lucrarile Bastionului Fierarilor in forma sa de astazi.
Marele incendiu din 1689 a transformat bastionul intr-o ruina pentru urmatorii 20 de ani. Dupa 1734, bastionul este transformat in granar, iar din 1923, aici este arhiva orasului.

BASTIONUL FUNARILOR (PE DUPA ZIDURILE DE SUS - ALEEA DE SUB TAMPA)
A fost construit la mijlocul laturii de sud a zidului Cetatii Brasovului pe versantul nordic al dealului Tampa.
Zidurile sunt groase de circa 2 metri. Sunt construite din caramida si piatra, asezate in asize succesive pentru a rezista mai bine armelor de foc. Din acelasi motiv, Bastionul Funarilor are o forma rotunjita.
Amplasarea bastionului la jumatatea distantei dintre bastioanele Tesatorilor si Postavarilor atesta preocuparea pentru acoperirea apararii intregii laturi de sud cu arme de foc. Astazi, Bastionul Funarilor este cazut in ruina, in interiorul lui se afla doua imobile de locuit.

BASTIONUL POSTAVARILOR
Initial acest bastion a fost construit si aparat de catre breasla aurarilor, una dintre cele mai bogate bresle ale Brasovului secolelor XV-XVI.
Situat pe coltul sud-estic al cetatii medievale (la poalele Tampei, in apropierea Magazinului Star de azi) Bastionul Postavarilor era puternic intarit pentru a putea face fata atacurilor. Prima datare documentara despre lucrarile de constructie ale acestui bastion dateaza din 1521-1522. Ulterior, odata cu intarirea zidurilor de aparare a orasului, in fata acestui bastion a fost construita o alta fortificatie in forma de potcoava: Bastionul "Tesatorilor Rosii".
De la Bastionul Aurarilor (ulterior Bastionul Postavarilor) s-a construit tot in secolul XVI un zid care impiedica accesul atacatorilor in spatiul de sub Tampa. Aici erau tinute, pe timp de asediu, turme de animale pentru necesarul de hrana al populatiei.
In 1646, breasla aurarilor construieste un bastion de forma pentagonala pe latura de nord a orasului. Ca urmare acest bastion este cedat breslei postavarilor. Aceasta cunoastea o puternica dezvoltare economica datorita comenzilor de postav facute de domnitorii din Tarile Romane pentru nevoile Curtii si armatei.

BASTIONUL GRAFT
A fost construit la mijlocul secolului la XVI-lea la jumatatea distantei dintre Bastionul Fierarilor si Bastionul Curelarilor in dreptul Turnului Alb.
Bastionul Graft avea un dublu rol: asigura legatura dintre oras si Turnul Alb si intarea apararea pe latura de nord a orasului. Bastionul care strapungea zidurile si parea ca un pod peste raul Spurcata; avea baza ridicata dintr-un perete lat de circa 4 metri si era compus din doua etaje si un pod prevazute cu guri de tragere si guri pentru smoala topita si apa clocotita. Accesul spre Turnul Alb era asigurat printr-un pod care urca panta pana in dreptul intrarii in Turnul Alb de unde aparatorii coborau o scara pentru a permite intrarea in turn.
Intre anii 2003-2004 bastionul Graft a suferit lucrari ample de restaurare fiind redat vizitarii publicului.
In prezent in Bastionul Graft este gazduita o sectie a Muzeului Judetean de Istorie Brasov; expozitia de la Graft are ca tematica "Mestesugarii din Brasov - aparatori ai cetatii". Expozitia se intinde pe spatiul unei singure sali aflata la etajul bastionul Graft si cuprinde arme utilizate la apararea cetatii precum si panouri cu imagini ale fortificatiilor din Brasovul medieval. Aceste forticatii erau ridicate, intretinute si aparate de catre membrii breslelor din cetate.

TURNUL NEGRU
Constructia dateaza din prima faza de ridicare a zidurilor cetatii (sfarsitul sec. XIV, inceputul sec. XV). Zidaria turnului are o inaltime de peste 11 metri.
Accesul se facea pe o poarta situata la 2 metri inaltime fata de baza. Legatura intre fortificatiile orasului si turn se realiza printr-un pod mobil.
Acoperit initial cu un acoperis in forma de piramida, Turnul Negru a fost lovit de un traznet in 23 iulie 1559. De aici vine si numele sau. In 1696 turnul a fost lovit din nou de traznet.
In timpul epidemiei de ciuma din 1756, se pare ca Turnul Negru a fost folosit ultima data ca adapost si punct de paza pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orasului.
Timp de 200 de ani acest monument a suferit o degradare continua, fiind renovat numai la sfarsitul deceniului trecut. Noul acoperis de sticla este inca un subiect controversat in Brasov.
Din 2001 Turnul Negru a fost redat circuitului turistic prin deschiderea unei expozitii despre armamentul din secolul XVII.

TURNUL ALB
Turnul Alb tine de fortificatiile exterioare ale Brasovului medieval fiind situat pe un varf de stanca al dealului Warthe.
Turnul Alb are un plan de semicerc inchis, avand partea rotunjita indreptata spre deal, inalta de 18 m, iar partea sudica spre oras, inalta de 20 m.
In interiorul Turnului Alb existau cinci nivele de galerii de lemn pentru aparatori si paznici. Partea superioara a turnului era prevazuta cu creneluri. Intrarea in Turnul Alb se realiza pe o scara mobila, printr-o usa in partea dinspre oras a turnului. Aprovizionarea turnului cu provizii si munitii se efectua din Bastionul Graft, situat in dreptul Turnului Alb ca un pod peste canalul "Graft" catre fortificatiile interne. Potrivit vechilor cronici, Turnul Alb s-a construit in anul 1494 sau chiar 1460.
Turnul Alb era repartizat spre aparare breslelor de cositorari si aramari. In anul 1678 breasla cositorarilor a rascumparat obligatia de aparare a turnului, numarul mesterilor fiind mult mai scazut.
In 1689 focul dus de vantul puternic a cuprins si Turnul Alb care a ars, fiind renovat abia in anul 1723. Alte restaurari 1902, 1974, 2005.

HANURI

In evul mediu calatorii obositii de drum, gaseau in hanuri un loc de odihna, unde puteau innopta si lua masa. Hanurile se aflau atat in orase cat si in afara zidurilor acestora, cele mai multe se aflau la rascrucile de drumuri comerciale care uneau intre ele tarile Romane.
De exemplu in Tara Barsei hanurile se aflau in apropierea vamilor de la Bran si Timis. Un loc important il detineau si hanurile care se aflau in orasul Brasov unde recensamantul din anul 1830 indica nu mai putin de 9 hanuri.
In a doua jumatate a secolul al XIX-lea unele hanuri se transforma in hoteluri iar altele decazand ajung simple carciumi.

COROANA DE AUR
Cel mare han din oras era Coroana de aur (str. Muresenilor nr. 12.) despre care aflam din documente ca a fost reamenajat in 1860 apoi renovat in 1873.
Hanul era situat pe strada Vamii, principala cale de acces in interiorul cetatii pentru ca pe aceeasi strada se afla vama orasului punct de tranzit obligatoriu pentru negustorii si strainii care intrau in cetate.

HANUL ROSU
Hanul Rosu se afla pe strada Neagra, astazi denumita N. Balcescu (nr. 16). La parterul cladirii se afla Carciuma Rosie (nume dat dupa fatada cladirii). Cladirea avea doua nivele, un plan in forma literei U. Hanul exista anterior marelui incendiu din anul 1689, pentru ca pe un perete al cladirii se pastreaza o inscriptie in care apare indicata renovarea facuta in anul 1689.
In 1803 hanul este reamenajat pentru ca i se adauga o cladire noua in capatul curtii.

HANUL MARE SAU CURTEA ORASULUI (STADTHOF)
In afara zidurilor orasului se afla Hanul mare in care poposeau calatorii care din anumite motive nu puteau ramane peste noapte intre zidurile Cetatii (de exemplu solii turci, oamenii de rand si slugile boierilor).
Localizarea hanului trebuie facuta undeva pe strada Lunga unde se mai aflau si alte hanuri.

HANUL VULTURUL DE AUR
Hanul Vulturul de aur se afla pe strada Lunga (nr. 1) acolo unde astazi este sediul Scolii Populare de Arta. Cladirea are o curte interioara prevazuta cu balcoane vadind o puternica influenta orientala venita pe filiera Tarii Romanesti. Astfel hanul acesta ca si hanul Cerbul de aur de pe strada Lunga nr. 5 seamana ca stil cu hanul Gabroveni din Ploiesti.
Hanul Vulturul de Aur se afla in proximitatea statiei de posta. Liveda postei era locul unde stationau diligentele si se opreau calatorii veniti la Brasov sau aflati in trecere prin oras.

HANUL SOARELE DE AUR
Hanul se afla pe locul unde astazi este Liceul de Arta din Brasov. Cladirea ridicata in forma actuala in secolul al XVIII-lea constituia unul dintre cele mai bune locuri de cazare din oras date fiind conditiile bune de lcouit si apropierea de poarta din capatul strazii Caldararilor (Republicii).
In acest han se organizau reuniuni si spectacole chiar recitaluri ale unor artisti renumiti aflati in trecere prin Brasov. in acest han a fost cazat marele compozitor vienez Johann Strauss jr. care poposind in Brasov a sustinut un concert in cladirea hanului.
In anul 1867 hanul Soarele de Aur isi schimba denumirea devenind Hotelul nr. 1.

HANUL CERBUL DE AUR
Hanul Cerbul de Aur se gasea pe strada Lunga la numarul 5 si era unul dintre cele mai mari hanuri din suburbii. in acest han a poposit Alexandru Ioan Cuza in drumul sau spre exilul din Germania (26 februarie - 4 martie 1866

Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost luate din:
- Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX

RASNOV - Cetatea taraneasca
Ridicata de catre cavalerii teutoni pe o stanca calcaroasa inalta de 150 metri situata la sud-est de targul Rasnov, cetatea a fost extinsa ulterior cu ajutorul comunitatilor sasesti din Rasnov, Cristian si Vulcan. Fantana din cetate, adanca de 75 de metri, a fost sapata intre 1625-1640, in acest ultim an ridicandu-se in cetate si o bisericuta. Laturile de vest, nord si est erau aparate de o galerie continua, doua anteforturi si sapte turnuri. In timp ce pe latura de sud, mai abrupta, erau numai doua turnuri.

FELDIOARA - Cetatea taraneasca
Ridicarea cetatii Feldioarei (germana: Marienburg, maghiara: Foldvar) a fost atribuita, atat de legendele populare cat si de istoricii mai vechi, cavalerilor teutoni.
Sapaturile efectuate de specialisti au dovedit ca in acest loc nu a existat o cetate a cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea.
Toponimul romanesc Feldioara provine din cuvantul maghiar Foldvar = cetate de pamant. Ruinele Cetatatii Feldioara se vad si astazi. Despre cetate, documentul din anul 1439 spune clar ca locuitorii comunei Feldioara au construit-o pentru apararea familiilor si bunurilor lor, cu "mari cheltuieli si cu mare osteneala".
Cetatea Feldioarei este o cetate taraneasca. Cetatea a rezistat invaziei turcesti din 1421, pentru ca documentar este atestata numai devastarea orasului Brasov si a satelor Harman, Sanpetru, Bod, Halchiu, Ghimbav si Vulcan.
A doua invazie a turcilor in Tara Barsei, din 1432, a afectat in mod deosebit comuna Feldioara. O inscriptie datata 1457, ne indica ca abia in acest an s-a terminat refacerea cetatii.
In luptele din anul 1612, cetatea Feldioarei a fost ocupata de trupele principelui Gabriel Bathory, iar in septembrie a fost asediata timp de trei zile de brasoveni, sub conducerea judelui primar Michael Weiss. La 16 octombrie 1612 a avut loc la Feldioara batalia dintre trupele lui Bathory si cele ale Brasovului, in care brasovenii au fost invinsi, iar Michael Weiss ucis.
Pana la cutremurul din 1838, s-au folosit depozitele de cereale existente in cetate, care ulterior au fost parasite. Paznicul cetatii si-a parasit si el locuinta, iar cetatea a fost abandonata.

BRAN- RUCAR
Localitatea Bran - Cetatea de la poarta Tarii Barsei
In 1377, la 19 noiembrie, a fost emis in castelul de vanatoare de la Zvolen (Altsohl), azi in Slovacia, pe baza raportului lui Johannes von Scharfeneck, castelan al cetatii "Landskrone", un document care poate fi considerat drept actul de nastere al cetatii Bran.
In 1406 Branul este atestat ca posesiune a regelui Sigismund. Probabil insa ca la scurt timp, Sigismund a cedat Branul lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti.
Numele Branului era folosit in cele mai vechi documente romanesti sub forma de Turciu. Abia dupa 1474 apare forma actuala a denumirii romanesti-Bran. Numele Bran ar putea fi derivat din cuvantul slavon bran = a lupta, sau poate fi in legatura cu actualul cuvant slovac brana = poarta, sau ca loc de aparare = braniti.

Castelul Bran
Castelul Bran, atestat documentar in 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou, printr-un act prin care brasovenii primeau incuviintarea regala de a construi castelul. Fortificatia era condusa de un castelan si avea o garnizoana compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea Bran intra in posesia lui Sigismund. Cu trecerea vremii, Cetatea Bran isi indeplineste rolul de bastion de aparare impotriva invaziilor otomane, faptele ei de arme fiind inscrise cu sange in istoria zbuciumata a neamului romanesc.
In semn de pretuire fata de Regina Maria a Romaniei Mari, Consiliul orasenesc al orasului Brasov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920.
Restaurat intre anii 1920-1927 de catre arhitectul Curtii Regale, Carol Liman, Castelul Bran este transformat intr-o frumoasa resedinta de vara, cu parc si alei de promenada, lac, terase, fantani, tot atunci construindu-se si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran si intregul domeniu, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in anul 1948.
Instaurarea regimului comunist lasa Castelul Bran fara ocrotitorii lui regali. Dupa o perioada de degradare si devastare autoritatile comuniste decid transformarea castelului in muzeu.
Muzeul deschis in 1956 cunoaste o noua restaurare intre 1987 - 1993. Actualmente, Castelul Bran este un punct important de atractie turistica si ramane in amintirea tuturor celor il viziteaza, marturie vie a scurgerii veacurilor si a faptelor de vitejie petrecute la umbra zidurilor sale....

Capela Stela Maris - Cripta reginei Maria
Este o capela funerara aflata langa raul Turcu din Bran. Acest monument a fost ridicat in memoria soldatilor romani morti in Primul Razboi Mondial.

BISERICI FORTIFICATE

HARMAN - Biserica-cetate
Biserica-cetate din Harman a fost construita in stil romanic in secolul al XII-lea. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala - asemanatoare cu cea de la biserica evanghelica din Prejmer fiind inalt de 12 metri si intarit cu sapte puternice turnuri de aparare, unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor. In anul 1552 voievodul Moldovei a asediat cetatea Harman fara succes.
Harmanul se afla in tara Barsei la 10 km est de Brasov. Denumire sa in alte limbi: Honigberg in germana, Hoenschbrich in saseste, Harmany sau Szászharmány in ungureste, Mons Mellis in latina.
Numele localitatii isi afla originea in vecinatatea asezarii, unde se afla dealul Lempes, in zona ar fi putut exista niste prisaci cu albine. Unele ivoare sustin ca biserica si satul ar fi apartinut teutonilor. Cea mai veche atestare documentara in care satul Harman este numit Mons Mellis (= Berg aus Honig) dateaza din anul 1240, cand regele Bela al IV-lea a instituit patronatul ordinului cistercian asupra bisericilor din Marienburg (Feldioara), Petersberg (Sanpetru), Honigberg (Harman) si Tartlau (Prejmer). Un an mai tarziu are loc invazia tatarilor in Europa, iar biserica si cetatea sufera distrugeri.
In 1421 cand turci invadeaza Tara Barsei, cetatea este asediata si incendiata, turcii distrug sau provoaca mari distrugeri bisericilor fortificate din Sanpetru, Halchiu, Bod, Ghimbav si Vulcan. O noua invazie turceasca in Tara Barsei are loc in anul 1432.
Pe langa numeroasele invazii (ale turcilor, tatarilor, muntenilor, moldovenilor si secuilor) comunitatea din Harman a suferit si de pe urma epidemiilor si catastrofelor naturale: - 1553, 1572, 1603, 1660, 1718-1719 epidemii de ciuma;
- 1509, 1533, 1622, 1658 anii ploiosi in care au fost numeroase inundatii;
- 1552 Stefan Tomsa, domnitorul Moldovei, asediaza cetatea si biserica fara sa o cucereasca;
- 1593 si 1600 Harman sufera doua incendii;
- in 1602 Radu Voda si in 1603 general imperial G. Basta ocupa Harmanul ocazie cu care cetatea sufera noi distrugeri.
- 1612 Gabriel Bathory asediaza fara success biserica fortificata.


PREJMER - Biserica din Prejmer
1211 - prima atestare documentara a localitatii dateaza de la printr-un document adresat de Andrei al II-lea catre cavalerii teutoni. Prin acest document, cavalerilor teutoni li se acordau drepturi asupra raului Tarlung (Tartillou), in imprejurimile acestuia se naste localitatea Prejmer (Tertillou).
1222 - intr-un alt document emis de Andrei al II-lea apare din nou raul Tarlung (Tartelowe).
1360 - apare prima oara denumirea de Prasmar.
Numele satului in germana este Tartlau, iar in maghiara - Prázsmár.
Biserica a fost construita in forma de cruce greaca in secolul al XIII-lea. In jurul acesteia a fost construita o cetate taraneasca pentru aparare comunitatii sasesti. Fiind situata in estul Transilvaniei, cetatea trebuia sa apere pasul Buzaului; ea a fost atacata de 50 de ori nefiind cucerita niciodata de turci.
Zidurile cetatii dateaza din perioada primei invazii turcesti, 1421-1505. Zidurile au 12 m inaltime. In totalitate sunt 272 camere care sunt aranjate asimetric pe 4 nivele.
Pe timp de pace erau camere de provizii, iar pe timp de asediu erau in acelasi timp si camere de locuit. Numarul de pe usa era corespondentul casei din localitate, fiecare familie avand in cetate o camera care se mostenea.
In cetate mai exista un drum de rond care ajunge in unele locuri pana la 4 m latime. Acesta este situat la ultimul nivel al zidului, la o inaltime de 12 m. Cetatea mai era aparata de un sant de apa de 18 m latime si 2-4 m adancime.
In 1788 s-a construit poarta exterioara care se mai pastreaza si azi.
Izvorul cel mai important pentru istoria Prejmerului este lucrarea cronicarului prejmerean Thomas Tartler, preot la aceasta parohie, lucrare intitulata "Tartlauer Chronic" (Cronica Prejmerului).
Cetatea detine un mic muzeu etnografic sasesc cu obiecte de cult, porturi, ceramica, mobilier pictat.

SANPETRU - Biserica din Sanpetru
Biserica din Sanpetru dateaza din secolul al XIII-lea. A fost construita ca o basilica cu trei nave, care in 1794 a fost in intregime demolata. Urmele picturii de pe zidul de incinta dateaza din secolul al XIII-lea probabil in anul 1240 cand ordinul Cistercian a devenit patronul Bisericii din Sanpetru.
Toponimia satului: in germana - Petersberg, in maghiara - Szent Peter.
Biserica fortificata a suferit grave distrugeri in timpul invaziei turcesti in Tara Barsei din anul 1432 care a distrus satul Sanpetru. In acelasi secol taranii din Sanpetru au ridicat zidurile din jurul bisericii inalte de 8 metri si au intarit incinta cu 5 turnuri de aparare si un sant cu apa. Biserica a suferit numeroase distrugeri in urma unor incendii din sec. XVII in care se pierde arhiva comunitatii. Turnul clopotnitei s-a prabusit in anul 1713, a fost reconstruit intre anii 1778-1782, dar s-a prabusit din nou.
In 1795 incepe reconstructia actualei biserici pe acelasi amplasament cu un turn-clopotnita in partea de est.

GHIMBAV - Sat
Satul Ghimbav (germana: Weidenbach, maghiara: Vidombák, saseasca: Wedjebichapare) prima data in documente in 1420 cand regele Sigismund de Luxemburg ii sfatuia pe locuitorii comunitatii sa se alature celor din Sanpetru, Harman si Bod si sa contribuie la ridicarea intariturilor din piatra ale Cetatii Brasov. Localitatea este devastata de o invazie turceasca in 1422. In 1469 Ghimbavul cade victima unui mare incendiu care distruge numeroase cladiri. Principele Gabriel Bathory incendiaza pe la 1611 mai multe asezari printre care se afla si Ghimbavul.
Biserica si clopotnita sunt construite in jurul anului 1300 ca o bazilica trinavata care are in zona de est un cor si la nord o sacristie, iar in partea de vest se ridica un turn masiv construit din tuf vulcanic. In sec. al XV-lea s-a ridicat in jurul bisericii un zid de incinta din piatra si caramida si un sant cu apa de jur imprejur. In zona de sud-est exista un pod de trecere aparat de un masiv turn de poarta. Cetatea bisericii a fost incendiata in 1642 din cauza unui fulger.
In 1666 primaria se muta in interiorul cetatii bisericii si se dezvolta din nou biserica. In 1940 majoriatea caselor din curtea bisericii au fost demolate, iar zidul din jurul bisericii a cazut in ruina.

CODLEA - Cetate
Cetatea Codlea (germana: Zeiden, maghiara: Feketehalom) constituia una din cele 12 asezari ale sasilor din Tara Barsei. Initial exista o cetate pe un deal la poalele muntelui Magura. Aceasta purta numele de Schwarzburg, adica Cetatea Neagra. Legenda spune ca aceasta ar fi fost una dintre cele cinci cetati ridicate de catre teutoni in Tata Barsei. Un document din 1265 o atesta sub numele de Castro Feketewholum, iar in 1377 apare cu numele de Zeiden.
De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare fiind intemeiata in zona de ses de la poalele Magurii si a devenit in timp un targ important. Numele sau latinesc era Cidinis, comunitatea avea statutul unui targ cu drept de judecata, ca si satele Prejmer, Feldioara si Rasnov.
Satul a devenit in timp un targ important din cauza situarii lui pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.

CRISTIAN - Biserica-cetate
Cristian se numeste in germana Neustadt, in maghiara Keresztenyfalu, iar in saseste Noscht.
In spatele unui zid de aparare circular prevazut cu noua turnuri aflate si astazi in stare buna de conservare se inalta turla a bisericii comunei Cristian din judetul Brasov. Turnurile au un plan rectangular si majoritatea avand acoperisul in pupitru (intr-o singura apa, inclinat spre interior si terminat la coronament cu o creasta crenelata).
Restul au acoperisul piramidal, iar unul este rotund si are un acoperis conic. Din vechea biserica in stil romanic, ridicata in secolul al XIII-lea, se mai pastreaza inca portalul dinspre vest, care are o forma semi-circulara. Piatra de temelie a actualei biserici a fost pusa in anul 1839.

MAIERUS
Unii scriitori de origine germana considera ca Maierusul (germana: Nussbach, maghiara: Szászmagyarós) a fost una dintre primele comunitati intemeiate de catre teutoni in 1211. Cu toate acestea prima mentiune documentara dateaza doar din 1377 (Villa Nucum).
De-a lungul timpului asezarea a fost lovita rand pe rand de epidemii, invazii si inundatii. Maierusul face parte dintre cele 12 comunitati sasesti ale Tarii Barsei.

FELMER
Satul Felmer (germana: Felmern, maghiara: Felmir, saseste: Falmern) este renumit pentru biserica-cetate construita in stil romanic in sec. XIII. In sec. XV biserica este transformata in biserica fortificata (Kirchenkastell) prin ridicarea unei incinte fortificate din zid prevazut cu patru bastioane.

ROTBAV
Rotbav se gaseste la circa 20 de km de Brasov pe calea ferata care leaga Brasovul de Sighisoara. Numele satului inseamna "raul rosu" (germana: Rotbach, maghiara: Vörösmárt, saseste: Roiderbrich). Numele s-ar datora unui eveniment tragic din sec. XIII in urma caruia o mare parte din familiile fondatorilor satului si-ar fi pierdut viata. Atunci, apa raului carea trecea prin imediata apropiere s-ar fi inrosit.
Biserica-cetate din sat isi afla inceputurile pe la 1250, cand locuitorii au inceput construirea unei basilici romanice. Pe la 1300 satul era locuit de peste 70 de familii, ceea ce inseamna un sat mare. Biserica in stil romanic a suferit numeroase transformari in cursul secolelor, astfel incat stilul romanic initial se combina cu elemente gotice si baroce.
in secolul XV in jurul biserici a fost construit un zid de aparare, iar biserica a fost astfel transformata in cetate. Biserica fortificata a fost utilizata de catre generalul Giorgio Basta drept refugiu in anul 1602. Aici el a fost asediat de catre principele Transilvaniei, Gabriel Bathory. Fortificatia a rezistat asediului si principele a fost nevoit sa se alieze cu domnitorul Tarii Romanesti, Radu Serban.
Biserica-cetate si satul Rotbav au fost arse in urma unui cumplit incendiu in anul 1732. Din anul 1738 a inceput reconstructia bisericii si a cetatii. In anul 1908 a fost instalata o noua orga comandata la Pecs.

VISCRI - Biserica-cetate
In Viscri (germana: Deutsch-Weiskirch, maghiara: Szászfehéregyháza) mai dainuie, bine conservata, una dintre cele mai pitoresti si - in pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetati taranesti sasesti, ce cuprinde intre zidurile sale una dintre putinele biserici-sala romanice ale secolului XIII.
Pozitia retrasa a asezarii explica si aparitia sa relativ tarzie in documente. Abia pe la 1400, "Alba ecclesia" (alias Viscri) apare intr-un registru al localitatilor pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd).
Pe la 1500, Viscri este enumerata printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodarii, trei pastori, un dascal si doi saraci. Aici, ca si in alte comune, vechimea bisericii confirma ca asezarea colonistilor germani a luat fiinta la sfarsitul secolului XII cand a fost colonizata si partea apuseana a viitorului Scaun al Rupei.
Biserica-sala romanica, cum mai exista in zona Rupei doar in Homorod (biserica-sala din Crit apartinea deja stilului de trecere de la romanic la gotic), a avut o predecesoare care a fost partial inclusa in aceast edificiu. Colonistii germani (care s-au asezat in Viscri ca imigranti dupa domnia regelui Geza al II-lea, adica dupa 1162, ca "alii Flandrenses", in ultimul sfert al secolului XII) au gasit pe promontoriul din nord-estul comunei actuale o mica capela.
Datarea in prima jumatate a secolului XIII ar corespunde si timpului in care asemenea tribune s-au construit in bazilicile din zona Sebesului, dar aici ne preocupa functia si nu forma tribunei de vest care, la Garbova si Miercurea, a servit de asemeni unei familii de greavi (grofi/castelani/judecatori) sasi. Deoarece Viscri n-a fost niciodata proprietate nobiliara, numai familia greavului, conducatorul obstii satesti, a ridicat turnul de locuinta, in a doua jumatate a sec. XIII spre folosinta personala. Intrucat temelia turnului taie un mormant, avem dovada ca el a fost cladit ulterior capelei, cand locul nu mai servea ca cimitir.
Catre sfarsitul secolului XIII, stingandu-se probabil familia de greavi, aflam din trei documente ca un magister Akus doreste sa cumpere satul, ceea ce nu s-a intamplat. Cetatea trece, in secolul XIV, in posesia obstii.
Panta abrupta din vest, mai putin expusa atacului, a fost intarita in secolul XVII, printr-un zid rectangular, ce cuprinde sectorul nord-vestic al incintei, doua turnuri devansate, plasate in nord si vest (cel din nord, cu trei nivele fiind construit in 1630 de catre arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu patru nivele, ridicat in 1648-49).
Turnurile cladite pe panta platoului sunt mult mai inalte in exterior decat in incinta, unde al doilea cat al lor se afla la nivelul solului. Ambele turnuri din secolul XVII au coridoare de aparare cu parapet de paianta, ulterior imbracat in scanduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord si sud, iar in coltul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatra, servea ca locuinta preotului in caz de asediu.
In 1970-71 cetatea a fost temeinic restaurata, reconstruindu-se coridorul de aparare al bastionului de est, iar dupa 1990 a intrat in patrimoniul mondial UNESCO.

ROADES - Biserica-cetate
Satul Roades (germana: Radeln, maghiara: Rados) poseda o biserica fortificata, asezata pe o inaltime cu pante relativ abrupte, si protejata de un zid dublu prevazut cu cinci turnuri de aparare.
Turnul bisericii este prevazut cu o galerie continua aflata intr-o stare buna de conservare. Arcadele sunt amplasate pe nava bisericii si nu in zona corului ca de obicei.
Turnul principal, situat la vest, a avut initial in partea sa inferioara un vestibul ai carui pereti sunt strabatuti de patru deschideri de forma unor ogive, imbracand turnul ca o mantie. Constructia a fost terminata in 1526.

UNGRA - Biserica-cetate
Pe o inaltime intinsa, langa comuna Ungra (germana: Galt, maghiara: Ugra) din judetul Brasov, este situata o biserica in stil romanic datand din secolul al XIII-lea. in portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au provenit din ruinele castrului roman aflat pe raul Olt. Biserica este inconjurata de un zid circular inzestra cu turnuri de aparare. in hrisovul de predare a Tarii Barsei catre Ordinul Teuton in anul 1211, Ungra era mentionata ca granita acesteia.

BUNESTI - Biserica - cetate
Biserica-cetate din comuna Bunesti (germana: Bodendorf) din comitatul Tarnava Mare, in prezent se gaseste in judetul Brasov, este fortificata print-un simplu zid de aparare circular, prevazut cu mai multe bastioane. Nava bisericii are deasupra contrafortilor, arcade caracteristice pentru scopuri defensive, in timp ce corul dispune de orificii pentru turnat smoala situate pe doua nivele.

HOMOROD
Numele Hamerodia apare pe la 1400 intr-un registru de impozit ecleziastic a capitlului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Homorodul (germana: Hamruden, maghiara: Homorod) avea 68 de gospodarii, 4 pastori si un dascal.
Pe cand lacasurile de cult sasesti din secolul XIII au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sala romanice ce dateaza din ultima treime a secolului XIII. Corul inchis spre est cu o absida semicirculara, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular in mica sala de 10,40 m lungime si 9 m latime. Situata in fata laturii apusene, clopotnita formeaza, cu parterul sau boltit in cruce, un mic portic ce include un portal semicircular profilat in trei retrageri. In al doilea cat se deschidea spre sala arcada semicirculara a tribunei de vest care, azi zidita, se mai vede numai din interiorul turnului.
Existenta tribunei de vest si a unei chei de bolta in cor, sculptata cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul in forma de grilaj - ornament mult raspandit in Transilvania - indreptateste propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270.
La sfarsitul secolului XV, biserica a fost inconjurata cu un zid de aparare inalt de 7- 8 m, de traseu rectangular. Curtina (incinta) interioara e inconjurata de un al doilea zid de aparare, mai scund, formand "Zwinger"-ul, pastrat azi pe laturile de sud si vest. In 1657 turnul din nord-vest a fost inlocuit printr-un turn inalt de 10 m, de plan pentagonal, cu patru nivele, purtand deasupra coridorului de aparare, devansat si cu balustrada din scanduri, un acoperis din sindrila, innoit in. 1954. Caturile, separate prin platforme din barne, au intrari separate pe latura dinspre curte, cu un balconas de lemn spre care urca scari dispuse aproape vertical.

CATA - Biserica-cetate
Numele satului in germana este Katzendorf, in maghiara Kaca. Biserica-cetate a fost construita initial in stil romanic pastrand ca vestigii ale acestui stil portalul de vest si o fereasta cu bolta in semicerc. La sfarsitul secolului al XV-lea biserica a fost reconstruita ca o biserica fortificata cu zid de aparare si turnuri inca bine pastrate. Turnul-clopotnita a fost construit mai tarziu.

RUPEA - Cetatea Rupea
Cetatea Rupea (germana: Reps, maghiara: Köhalom) este situata in zona vestica a orasului Rupea, pe un masiv de bazalt, in apropierea drumului ce leaga Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca.
Orasul Rupea este situat la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighisoara, in partea de nord a judetului Brasov si este singurul oras din aceasta zona. In decursul istoriei, cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata repetatelor asedii ale turcilor si tatarilor. Pe vremea dacilor, pe varful unei stanci de bazalt, se afla o cetate care se spune ca purta numele de "Ramidava".
In veacul al XIV-lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape, o cetate taraneasca dandu-i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: "Reps" (mult mai tarziu ungurii au numit-o "Cohalom", adica "gramada de piatra"). Cetatea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei incinte: Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana), Cetatea de Mijloc (ridicata in secolul al XV-lea) si Cetatea de Jos (care dateaza din secolul al XVIII-lea).
Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adadugat constructiei initiale trei turnuri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima curte, vei gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi.
In schimb, cetatea a fost parasita inca din 1643, cind un incendiu devastator a transformat-o in ruine. La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s-au refugiat in cetate, insa nu au folosit-o pentru a se apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus acoperisul cetatii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.
Va trebui sa urci si aici un drum ingust pana la portile cetatii, insa efortul iti va fi rasplatit din plin. Privelistea oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu este de neuitat.

TARA FAGARASULUI
Cetatea Fagaras
Cetatea Fagaras (germana: Fogarasch, maghiara: Fogaras) a fost ridicata ca loc de aparare in sud-estul Transilvaniei. Ea a constituit un punct de rezistenta impotriva incursiunilor tataresti si turcesti. In 1526 cetatea Fagarasului si domeniile inconjuratoare au intrat in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier roman din Tara Fagarasului).
In 1541 turcii il atrag intr-o cursa pe voievod si-l inchid in faimoasa inchisoare "Yedicule" (7 turnuri), unde avea sa moara dupa 10 ani. In 1599 cetatea Fagarasului isi deschide portile in fata lui Mihai Viteazul, iar in zilele grele ale razvratirii nobilimii maghiare, i-a acordat adapost voievodului si familiei sale. De la inceputul secolului al XVII-lea cetatea a devenit cu unele intreruperi, resedinta principilor Transilvaniei. Intr-una din salile sale, aflata la primul etaj, au fost gazduite patru din Dietele Transilvaniei.
Cetatea a cunoscut numeroase modificari si refaceri datorita carora a primit aspectul actual. In 1630, santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit si un pod mobil la intrare.

Manastirea Sambata de Sus
Istoria Manastirii Brancoveanu incepe din secolul al XVII-lea. in anul 1654 satul si mosia din Sambata de Sus au intrat in stapanirea lui Preda Brancoveanu, boier din Tara Romaneasca, care a construit o bisericuta din lemn pe valea raului.
Pe locul acesteia, in jurul anului 1696, Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, a zidit o manastire. Dupa decapitarea lui Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului. in 1785, autoritatile imperiale de la Viena l-au trimis pe generalul Preiss cu ordinul de a darama manastirea brancovenilor. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a inceput restaurarea bisericii in anul 1926.
Mitropolitul Nicolae Balan a pastrat in interiorul bisericii pictura veche; arhitectura bisericii manastirii se incadreaza intru totul in stilul brancovenesc, stil aparut la sf. sec. al XVII-lea si inceputul sec. al XVIII-lea in Tara Romaneasca. La exterior, decoratia in piatra a incadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument.
Mai multe informatii puteti gasi la www.manastireabrancoveanu.ro


Manastirea Carta
Manastirea Cisterciana-Carta (la 47 km de Sibiu) este cea mai veche constructie in stil gotic din Romania. intemeiata de calugarii cistericeni (ordin calugaresc originar din Franta) in 1202, a fost devastata si incendiata in timpul navalirii tatarilor (1241-1242), dar ulterior a fost reconstituita. A fost desfiintata de regele Mihai Corvin in 1474. in prezent, este biserica a parohiei evanghelice din Carta.
Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost luate din:
- Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX